O poveste

Astăzi m-am răsfățat atât de mult că eram pe punctul de a adormi (cred că pentru a mia oară astăzi)...Totuși sunt un răsfățat cu simțul răspunderii așa că am început să ma gândesc ce am facut eu astăzi. În primul rând m-am bucurat ca este soare, apoi am alergat cu el pe străzile parcă dornice de joacă și m-am oprit puțin la fereastra gazdelor mele. Razele de lumină caldă pătrundeaua prin ochiul de geam si mă învăluiau în voie bună. Atunci am adormit și am visat că am cunoscut o prințesă, o prințesă din aceea cum doar în povești mai găsești. Prințesa noastră era însă foarte supărată. Frumusețea ei ajunsese la urechile tuturor regilor pamântului iar albastrul ochilor ei putea să concureze cu marea în apus de soare. Doar că, o copilandră fiind, prințesa s-a jucat cu focul iar genele-i ce odată puteau pământului să facă umbră erau acum o amintire. Nu uitați – încă visam.

Cum obiceiurile dispar greu i-am glăsuit cu tonul bătrânului întelept și i-am povestit cum poate să folosească un rimel. Da, da – un rimel. Doar conținutul mai trebuia preparat. I-am spus și ei povestea vechiului meu prieten, uleiul de ricin, ale cărui semințe au fost găsite în sarcofagele egiptene. Tot ceea ce trebuia să facă era să folosească puțin ulei și genele ce păreau o amintire vor crește iar și îi vor aduce zâmbetul de răsfățată.

Si iarăși vis, iarăși poveste....Doar că beneficiile uleiului de ricin sunt chiar aici cu noi. Și chiar dacă eu nu am gene de prințesă o să o rog pe prietena mea, Luminița de Seară (știți voi cine) să-mi facă un masaj pentru reumatismul ce l-am prins cu anii...

Somn ușor și vise cu povești frumoase!