O legendă grecească povestește ca prima anghinare a fost o tânără încântătoare ce trăia pe insula Zinari. Zeus tocmai venise in vizită la fratele său Poseidon (eram și eu pe acolo) și conform obiceiului a început să o spioneze pe tânăra muritoare. Cum tânăra nu dădea semne că ar fi speriată de prezența zeului acesta din urmă s-a hotărât să o seducă. Foarte încântat de tânăra al cărei nume era Cynara, Zeus s-a hotărât să o transforme în zeiță în așa fel încât să poată trăi aproape de el, în Olimp. Cynara a fost de acord cu propunerea lui Zeus. Însă după un timp tânăra și proaspăta zeiță a început să sufere de dorul parinților și a coborât pe pământ pentru a îi vizita. Supărat de un comportament de muritor, Zeus a transformat-o într-o plantă, care astăzi poartă numele de anghinare.
Vechii greci și romani considerau anghinarea o delicatesă și un afrodisiac în timp ce naturalistul Caius Plinius Secundus a numit-o una dintre cele mai mari monstruozități de pe pământ.
Poate din dorul de casă și din pedeapsa primită s-au născut proprietățile curative ale acesteia. Printre beneficiile cheie ale acesteia se numără capacitatea de reducere a nivelului de colesterol din sânge și posibilitatea de a proteja ficatul de activitatea nocivă a toxinelor, precum alcoolul.
Pentru că suntem în zile moderne (sau așa ne place să credem) anghinarea este disponibilă sub formă de drajeuri și vă așteaptă în biblioteca mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu