Obiceiul de Crăciun al sărutului sub vâsc își are originile undeva prin secolul 17, însă vâscul s-a născut undeva mult mai devreme. Legenda spune că lemnul crucii lui Hristos era vâsc și de aceea el a fost condamnat să trăiască precum un parazit. Pe de altă parte druizi credeau că vâscul este o plantă cu puteri tămăduitoare, chiar magice. Plinius cel Bătrân face referire la preoții druizi care obișnuiau să desprindă vâscul de stejar cu baghete de aur, să îl împrăștie la poalele acestuia pentru a evita pierderea puterilor magice.
Vâscul stimulează funcţiilor cardiace – scade tensiunea arterială la hipertensivi si o creste la cei hipotensivi. Calmează si fortifică activitatea cardiacă, îndepărtează toate fenomenele secundare legate de o tensiune arterială anormală, cum ar fi congestia cerebrală, senzaţiile de ameţeală, vâjâitul în urechi si tulburările de vedere. Vâscul contracarează, în acelasi timp, toate afecţiunile cardiace, asa că se poate afirma, pe drept cuvânt, că este de un ajutor indispensabil în toate tulburările cardiace si circulatorii.
Disponibil într-o varietate de combinații vâscul reprezintă o alegere bună pentru dereglări glandulare, artroză, hipertensiune și multe altele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu